“Portretul luptătorului la tinereţe” (‘Portrait of the Fighter as a Young Man’, în engleză) este un film care pare a fi ceva de capul lui, la prima vedere. Se tot mediatizează “Eu când vreau să fluier, fluier” (dar, cine te opreşte?), dar mie nu mi-a plăcut filmul.
Filmul este inspirat de fapte reale. Astfel, în 1947 grupările de partizani anticomunişti se retrăgeau în munţi. Inamici ai sistemului, vânaţi de autorităţi şi iubiţi de românii simpli, partizanii au parte de un destin exemplar. Evenimentele din filmul lui Constantin Popescu sunt inspirate din realitate, acţiunea având loc pe durata unui întreg deceniu.
În film se face face portretul lui Ion Gavrilă Ogoranu, luptător anticomunist şi erou român. A fost totodată şi membru al organizaţiei de tineret a mişcării legionare. Aceşti oameni au luptat pentru eliberarea neamului românesc, au ridicat biserici, au salvat vieţi. Pentru asta au fost arestaţi şi ucişi.
Din păcate s-a realizat şi un protest împotriva filmului. Astfel, mai multe organizaţii au cerut printr-o scrisoare încetarea proiecţiilor filmului românesc în cadrul Festivalului de la Berlin. Producţia este criticată pe motiv că îşi centrează acţiunea asupra unui personaj care a făcut parte din mişcarea legionară: Ion Gavrilă Ogoranu.
În ciuda protestului lor, destinatarii, directorul Berlinalei şi juriul nu au fost de acord cu încetarea proiecţiilor, pe motiv că acuzaţiile nu sunt fondate. Regizorul Constantin Popescu s-a apărat la rândul lui spunând că filmul este unul de ficţiune şi nu unul
documentar, în consecinţă trebuie tratat ca atare.
© Naşul. Toate drepturile rezervate.
"
